de curând

seminar cu Adam Zagajewsky.
care şi-a jucat rolul (de "poet naiv", avea să mărturisească) până aproape de final,
cumva renegând propriul eseu (A Defense of Ardor).

el e "altul când scrie despre poezie". el "nu ştie nimic despre".

numai că tot acest joc mi s-a părut perfect justificat (la cum sunau unele întrebări).
s-a ferit cameleonic de majoritatea, şi poate prin asta mi-a răspuns la mai toate pe care eu le aveam.

în ultimele 10 minute a început să spună. câteva definiţii memorabile. şi care sunt doar atât.
şi, la întrebarea mea:  "...da, atunci cred că se termină totul".

mai mult decât un poem (doar un link spre varianta engleză , pardon), nu ştiu ce să mai spun. (aproape că m-am dezvăţat să "tastez" pentru blog.)

seară ucraineană

din motive care îmi scapă (poate, doar, pasiunea pentru limba asta foarte frumoasă;
de văzut mai jos în ceea ce-mi place mai mult din muzica lor.
şi traducerea unui poem al Halynei Kruk, o poetă pe care am citit-o, recent)







multe lucruri dispar mai repede
de Halyna Kruk

multe lucruri dispar mai repede decât
reuşim noi să le observăm
multe nici măcar nu apar
în câmpul nostru de vedere
ca omuleţul acela care trebuie împuşcat
în tirul de duminică din parcul de cultură şi odihnă
acum vreo douăzeci de ani
până reuşesc să-l ochesc
el nu mai iese de mult la suprafaţă
cine a omorât omuleţul-muritor
cu glontele acela minuscul
din arma aceea cu ţeavă strâmbă
cine a reuşit să-l observe?
cine a reuşit să ia ţinta
în cele câteva duminici repezi de vară
din care aproape totul e deja în trecut?