miercuri, 31 octombrie 2012

căi lăturalnice

 
                                 lui Andrei Dósa

 

 

ia o gură de aer

fumează o ţigară

scoate un performance

construieşte nopţi la rând o instalaţie

acum eşti un artist care face political statements  

amestecă-te-n boema locală

fă toate încercările de a nu păta poemele cu sânge

toate încercările de a avea jemanfichismul vesticilor

post post conceptual self-restraint

sobrietatea şi ironia meseriaşilor

până vin toate lucrurile peste tine

până vine cineva care lovește sigur și tare   

iar asta nu are nimic cu metaforele femeilor îmbătate de propriile umori

crede-mă e chiar foarte tranzitiv

(perpendicular pe oasele picioarelor)—

şi zici gata

din clipa asta lucrurile se judecă scurt şi precis

tot ce e de la suprafaţa pielii încolo

e despre ceilalţi oameni

și zici gata

ți-e paralel

ți-e egal

(fugi cât te țin picioarele)

nici măcar nu mai vrei să ajungi acolo

unde ceilalți fumează liniștiți

decât poate foarte târziu

pe căi lăturalnice 

duminică, 28 octombrie 2012

what to do if the hurricane comes


what to do if the hurricane comes
what to do if sandy
what if hudson comes cause hudson is just around the corner
oh this peaceful river almost a fetish the only arrow to new york on the map
what if it takes our cardboard house
(light as a matchbox)
far away
to another shore perhaps
where there’s no valley covered with yellow
and no one is smoking his hookah every night under the window
what if the door lock gets rusty
what if this other shore is the other side of atlantic
what to do if it all hits us in one wave
a smack out of the blue
a bite of real reality
please tell us would you do this to us sandy?

or should I just not care and open the door and let it in
and perhaps even walk out in my new shoes
two little boats the fate of which is now utter uncertainty
all this to meet sandy

you see the best part is I don’t even know if all the panic isn’t just for fun
just for halloween just for the elections teach me america how serious you are
you’re so big america that maybe a hurricane fits you
it’s just proportional with the skyscrapers and avenues
at home we never have hurricanes and no one calls the rain katrina or sandy
it’s just some formless water falling over some people tired even of their own identities
and we also don’t have the ocean
what we have is the tiny sea but in order to see it
you still have to cross some borders
so even now america I feel I’m on a tiny deserted island
opaque times
east europe
in my own compact waterproof dream
while someone is just screaming in my ear: saaaandy saaaandy  






___________________________

*



luni, 15 octombrie 2012

overheard: Preface to a Twenty Volume Suicide Note

                                                 
Lately, I've become accustomed to the way
The ground opens up and envelopes me
Each time I go out to walk the dog.
Or the broad edged silly music the wind
Makes when I run for a bus...

Things have come to that.

And now, each night I count the stars.
And each night I get the same number.
And when they will not come to be counted,
I count the holes they leave.

Nobody sings anymore.

And then last night I tiptoed up
To my daughter's room and heard her
Talking to someone, and when I opened
The door, there was no one there...
Only she on her knees, peeking into

Her own clasped hands.


________________________________

* Amiri Baraka (n. 1934)

* overheard -- noua rubrica de poezie... netradusa (din lipsa de timp si incredere)

duminică, 14 octombrie 2012

overheard

between this place and another
there's a river of acid
if only you knew how your silence
helps me cross it

marți, 9 octombrie 2012

Aureliu Busuioc (1928-2012)

În săptămâna dinaintea plecării, începusem să citesc ultimul roman al lui Aureliu Busuioc (1928-2012) apărut la Cartier (Și a fost noapte). A fost, din păcate, cu adevărat ultimul. Aș fi vrut să pot ajunge la lansarea din mai 2012 (iată un fragment, pentru mine extrem de emoționant).




Atât de discret (nu s-a bătut pentru lauri, nici aici, nici peste Prut, deși i-ar fi meritat), de o discreție ironică, chiar cinică, și de un umor inconfundabil, Aureliu Busuioc a făcut pentru lit. din Basarabia inestimabil de mult, ca romancier, poet (liric, satiric).

Păstrez câteva amintiri extrem de frumoase din 2009, când l-am cunoscut. Aici, tot la Librăria din Centru, după o seară poetică dedicată lui AB.



















CONCERT
Pentru Tanţi
...
Nebun sublim, trecutul, mai vine la cavoul
În neuronii căror şi-a conservat ecoul,
Şi răvăşind incinta cu vechituri perene,
Ia uite ce mai află alături de migrene:

Tu, dominând parterul. De ochiul meu, avidul,
Creştea jur-împrejuru-ţi inexorabil vidul,
Şi-n vreme ce sub haina-mi pulsa frenetic dorul,
Mai respiram în sală — tu, eu şi dirijorul.

Dramatizând, maestrul, cu gesturi foarte grave
Zvârlea în plinul sălii acorduri scandinave.
Tunau teribil tube, vuiau violoncele
Si înşirau valtorne mirabile mărgele.
Înfioraţi bemolii, scăpaţi de sub baghetă
Puneau ninsori atente pe fruntea ta cochetă,
Pe când diezii tragici, abia născuţi la rampă,
Îţi survolau făptura ca fluturii o lampă...

O, tu! În rândul patru! Şi-acum mă doare poanta;
Peer Ghynt venise-alături gentil să-ţi ţie geanta,
Şi vestejindu-şi soarta, de farmecele tale,
Îţî încălzea auzul cu arii boreale!

Hiperboreic melos!
Viori nevinovate

Strigară de iubire şi infidelitate.
Băteau timpane-n tâmple, fiorduri fără pată
Îşi sugrumau talazul în sala indignată,
Şi pumnii incapabili afrontul să-1 suporte,
In plugul ros şi roşu loviră mezzo-forte.

Purtam pantofi de cârpă făcuţi cu cretă sură
Şi-un tom imens de versuri nescrise sub tunsură.
Dar ca cirac sensibil şi demn al lui Erato
Simţeam că-mi creşte pulsul Ia modul zis staccato.
Şi mai simţeam, ştiindu-l cumplit ce mi-i năravul,
Că am rămas în sală — tu, eu şi scandinavul,
In sala destinată pentru hipnoze-n masă,
Dar pentru trei destine, vai, prea nespaţioasă!...
...Când te-am luat de mână atunci întâia oară
Şi ţi-am găsit privirea — Peer Ghynt ieşea afară