Poesis International

a ajuns la numărul 5. iată-l:

Poesis International 5

Omagiu lui Pessoa

un poem de Frederick Seidel

Am iubit odată.
Credeam că voi fi iubit.
Dar n-am fost iubit.
N-am fost iubit din singurul motiv care contează-
N-a fost să fie.
Mi-am descheiat mănuşile albe şi le-am dezvelit de pe mâini.
Am pus deoparte bastonul cu mâner de aur.
Am luat acest stilou...
Şi m-am gândit la cum mulţi alţii
Au mirosit trandafirul din vază
Şi au ridicat un stilou cu cerneală,
Şi au ridicat un munte...
Şi şi-au pus arma automată în gură,
Şi au zărit cum câinele lor de vânătoare tocmai ţintise.

the mainstream is always boring, someone said

o imagine de la Month of Performance Art in Berlin.
aici, "Autobiographiction", un workshop-performance de Nicolas y Galeazzi
şi Joel Verwimp. pe scurt: două arhive personale în permanentă rescriere şi care, contopite cu biografiile celor care au rescris (subsemnata, inclusiv) / vor rescrie, duc spre "autobiograficţiunea" unui necunoscut Z. toate astea, de dragul cercetării artistice. de dragul avangărzii, la ea acasă la Freies Museum Berlin.

muţenia pământului

acolo, departe
metaforă peste metaforă
ca o spumă
din care-mi ridic corpul

//

decât limba aceea stranie
pe care o vorbeam cu neruşinare
mai bine muţenia pământului care îmi
intrase în oase

//

aici, departe
îmbrăţişarea grea a unui bărbat orb
teama că ar putea muri strivit de gravitaţie
(îl rog să vorbească, să vorbească orice)
gura lui se deschide ca o prăpastie în
geografia caldă a capului

//

oasele mele pierzându-şi laptele