Reading in the Holloway Series in Poetry at UC Berkeley October 5th 2015

Cronică de Mircea V. Ciobanu, în Contrafort, 5-6 (2015)

Filmul lansării de la Chișinău

Tânguială

mai dați-mi ziare, mai dați-mi rapoarte  

pentru dopuri în urechi   

și hai să BEM*, să BEM, să BEM

și să uităm de miliarde 

ah, croșetătorii mei triști de sârmă ghimpată   

ah, valsul gastarbeiterilor cu valizele lor  

roticele pe faianță 

vin bun izbucnind din sticle de plastic 

Porsche-uri cu zurgălăi

anti-glonț din prosoape; gard din garoafe 

ultimii lenini de granit o să cadă ca frunzele

de plictiseală  

tu spui fascinat nu știam că haosul 

poate să aibă atâtea încrengături și culori 

eu spun pe mine scrie tranziție
într-o limbă barbară

hai să ascultăm doga pe spotify 

tânguială, tânguială 

________________________________

BEM - acronim pentru Banca de Economii, una dintre băncile din Moldova parțial administrate de state prin/din care s-au furat recent circa un miliard de dolari (care vor fi acoperiți, cel mai probabil, din bani publici). 

"du-te free" în curs de apariție la Cartier

Volumul meu de versuri "du-te free" e în curs de apariție la Editura Cartier. Lansare oficială la Chișinău pe 21 mai. Deocamdată un fragment (a se distribui fără moderație).

dans

târziu, când pe holuri mirosul de weed coboară spre duşumea, îmi vine deodată să dansez. să dansez dansul imigrantului rătăcit. localnicii se dau la o parte - ei știu că dansul se poate transforma oricând în lovituri. corpul imigrantului aruncă astfel la suprafaţă tot felul de calcule, frustrări, comparaţii. nedreptatea i s-a arătat din toate unghiurile, ca o curvă într-o vitrină din amsterdam. nici măcar nedreptatea: contingenţa. când corpul oboseşte în sfârşit, creierul spune că e bine cum e și găsește motive. imigrantul bis.

"Hudson" în "Contrafort"

Mă bucur mult că revista a apărut- un număr "de criză" (1-2) - (Ianuarie-Octombrie). Sper că e un semn bun şi pentru celelalte (încă nu-mi vine să cred că se face aproape un an de când a început "criza" publicaţiilor din Md...).

Şi încă o bucurie mai mică în interiorul primei bucurii: "Hudson", poemul meu cu/din America (poate singurul din toată perioada aia care conta pentru mine), a apărut şi el acolo, în paginile revistei. 

Las' să se reverse şi aici.    

hudson

1

râu-râuleț care nu face nimic nimănui

în care nimeni nu aruncă otravă din care nimeni nu scoate aur

de la nord la sud drumul până la new york e de-a lungul râului

și nu peste

și fără vamă

hudson e atât de senă că începe să te doară inima

de fiecare dată când treci în school-buss-ul galben

atât de galben încât te gândești că viața ta o să ajungă un fel de disney

pentru că nu e bine să ai gânduri negre iar dacă le ai

gândește-te că paradisul e cu munți de xanax

și nu e bine să lupți cu propriul creier de unul singur

și parcă nu e totuna dacă mâna ta o să fluture din valurile hudsonului

sau dintr-o mare de sânge de care ai fi avut nevoie pentru că ai fi fost

în cel mai bun caz

o poetă viscerală

2

trebuie să fi ajuns pe malul hudsonului

ca să înțelegi singurul lucru în jurul căruia

creierul tău a crescut în ultimii ani ca o chestie malignă

nu ești în românia

într-adevăr nu ești

și trebuie să fi mers mult ca să te dezlegi

ca după o beție

de haine

pe jos

cu toate trenurile bărcile autobuzele și mașinile imaginabile

cu aripi metalice

până aici

peste râu luminile new york-ului

se sting și se aprind în limbaje binare

pereții au luciu de touch-screen

și fețele

apar personaje

3

învăț să vorbesc de la cel care poate să vorbească norilor de insecte

dacă vorbești limba cărnii să nu mai vorbești în cuvinte

dacă vorbești limba cuvintelor să nu mai doară

4

și e adevărat

că se pot spune

lucruri

așa

ca și cum

fiecare

cuvânt

ar fi

ceva

mai mult

și aerul  

sau se poate face așa cu furie ca și cum nimic nu e de pierdut de irosit de

preferat trecerile să fie abrupte să nu se înțeleagă să nu se

dar se poate și altfel

cum stai în iarbă și pixelii

ca pistruii fetei

dintr-o reclamă

în altă reclamă

la nesfârșit

pâlpâie

dar mai bine singurătatea

copiilor spânzurați și femeilor de 30 de ani

toate bolile toate organele

e tot mai rău

viorile-s îmbrăcate în piele de om  

cântați

cântați

5

mă întreabă despre poezie vrea să ştie de ce şi cum

îi zic doar asta

mulți ani

am căutat un singur poem

se numea rondelul despărțirii

nu mai țineam minte decât că era foarte foarte trist

6

l-am găsit

7

dar nu trebuie să fie o despărțire prăpăstioasă

nu trebuie să fie ca în ziua în care întâlnisem pe cineva

pentru a-i spune că plec

și nu puteam decât să tac de frica celorlalte lucruri

pe care le-aș fi putut spune

în creierul meu era ca bucățile de grafit

de la cernobîl

înainte să izbucnească

8

dar nici despărțirea luminoasă

în care eu însămi mirându-mă de ușurința cu care spuneam lucrurile

batistă colorată după batistă

ei au crezut

trebuie să fie ca și cum am sta la o cină

de la care cineva pleacă și nu pleacă

se uită înapoi dar se uită înainte

iar corpul îi e pe scaun într-o poziție cu totul nefirească

de aceea nu mai poate dura mult

9

e o despărțire cu atât mai ciudată cu cât

nu știu de ce și de cine mă despart

dar cineva trebuia să se despartă

eram oricum prea mulți

10

s-ar putea spune

în orice clipă

că e o chestie de geografie

că în noaptea în care am  mers din polonia în germania și înapoi

de zeci de ori

pe podul înghețat din zgorcelec-görlitz

ceva în creierul meu s-a rupt pentru totdeauna

și e adevărat

nimic nu mai depinde

de carnețelul roșu sau de carnețelul albastru

dar asta nu moare și se trezește când ești la albița și auzi

dar am pașaportul albastru și certificatul galben

mai trebuie roșu?

nu s-a schimbat nimic dar acum înțeleg

pe viu distanțele

cea mai mare distanţă pe care o pot înțelege

e din siberia până pe 5th avenue

11

dacă toate drumurile astea nu au niciun rost

nu există decât un singur om care mi-ar fi putut spune

dar el e acum în alte siberii

siberii aerate și calde unde sângele nu îngheață

iar un înger stă și scrie iar el îi povestește despre alte siberii

tăioase și reci unde sângele îngheață într-adevăr  

12

cineva se întreabă

dacă oamenii pot să se schimbe cu adevărat

un fel de self-brainwash

cică asta ar fi posibil și ai putea să te schimbi

dacă scrii despre viața ta

apoi schimbi ce scrii

deci scriu

13

o să mă duc la biserică să pun cea mai babană lumânare

pentru cei care au încredere în mine și viitorul meu

pentru cei care simt tocmai asta

sunteți atât de puțini  

uneori nici nu-mi vine să cred că existați

e musai să vă spun că am intrat în despărțiri

şi să vă povestesc ce văd

e un abator înalt cât o catedrală medievală

în mijloc e o imensă mașină de mistuit carne

14

dar sunt și altfel de despărțiri

unii fac gargară cu otravă

alții merg pe mlaștini

îndeobște fiecare stă nemișcat vreo câteva zile

până își dă seama de unde să înceapă

15

dar ai întotdeauna opțiunea hudsonului ar spune cineva

cu față de atotînțelegător

o dar eu știu că mai bine ar muri

decât să se vadă el însuşi undeva în hudson

unul din cei cu suferință comodă în care încap laolaltă

femei bucurii private mici bucurii ego

călătorii fotoșopate

iar eu sunt întotdeauna de cealaltă parte

16

îmi povesteşte despre brooklyn bridge

povestea se vrea misterioasă

ce reţin e despre cum nu ştiau să stabilizeze pilonii

până la urmă i-au înfipt adânc în nisip

şi aşa e până astăzi

imaginează-ţi

mâlul voluptos în jurul pilonilor

energiile circulând prin oasele podului

trecătorii fără niciun gând despre fragilitatea lui

dedesubt hudson

în stânga şi în dreapta hudson

deasupra hudson

şi asta există – eram în metrou ne gândeam cum ar fi să rămânem

sub râu pe viaţă

sous le ciel de hudson

asta îmi aduce aminte de fetiţa de la metrou

care cânta la acordeon sous le ciel de paris

când era de fapt sub străzile bucureştiului

adânc

până la gât sub străzile bucureştiului

fără scăpare

17

noi suntem acum pe malul celălalt

iar dacă într-o zi vom scoate din nou barca şi-o vom împinge spre râu

ca să ajungem acolo

ce se va întâmpla dacă ne vom opri deodată şi vom arunca ancorele

şi ce se va întâmpla când le vom scoate la suprafaţă

din ce mâl petrolier le vom scoate

18

într-o seară când nimic nu mai părea să meargă

m-a dus să văd apusul pe podul de la rhinecliff

multă vreme n-am zis nimic

m-am uitat la cele câteva bărci fără destinaţie

înţelesesem

într-o zi o să mă uit la el cum se uită japonezii la muntele fuji

19

învelită în pătura albă

după ușa de sticlă

doar hudson

20

hudson