trei zile

trei zile, atât a mers ceasul din salon... invers, literalmente invers, împotriva acelor ceasornicului. până la proba contrarie (găsită pe internet), m-am iluzionat inutil (că apartamentul nostru e ales, că ceasul acesta e o maşină a timpului, că e singurul ceas din lume care merge înapoi, da, aşa îmi ziceam, uitându-mă minute în şir la el). mai ales că totul se declanşase după ce îl privisem cumva dojenindu-l că se oprise...

şi... într-un interval de trei zile, am reuşit să dau toefl-ul şi tef-ul. pe scurt: franglais.

"Între acasă şi acasă", vorba lui V. Mândâcanu

1. Da, drumurile de la Bucureşti la Chişinău (şi invers) spun întotdeauna mai mult decât Bucureştiul şi Chişinăul luate împreună...

2. Mă tot gândesc la băieţelul de trei ani jucându-se cu cele două "caiete" ale părinţilor (purpuriu şi albastru), apoi plângând că el "nu crede/ simte că deja e România".

rugăciunile (de încheiere)

ca într-un joc din copilărie
cu un creion unesc
puncte dureroase
în jurul lor golul a înflorit
organe noi

cât se mai poate merge aşa
fiecare gest
aruncă în aer tot trupul
suntem
atât de singuri numai un dumnezeu
ne-ar putea uni
când vom sta alături şi vom
scrie rugăciunile
în care moartea şi-a crestat
cacofoniile

izbăveşte-ne doamne
de tăcerea asta ca o lepră
îţi vom dărui metanii
pe podea de oglinzi

izbăveşte-ne doamne
de cetatea strâmtă a acestor gesturi
îţi vom dedica un film mut
întrerupt de ţipătul tău

amin

Pentru că, până la urmă, voi ajunge la concert

Ipoteză

de Carlos Drummond de Andrade


Şi dacă Dumnezeu e stângaci
şi a creat cu mâna stângă?
Asta, poate, explică toate din lume.  

Invitaţie, Institutul Blecher

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, miercuri 21 aprilie, de la ora 18.30, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România (Calea Victoriei, nr. 115), la lectura scriitorilor Octavian Soviany (proză) şi Aura Maru (poezie). O întâlnire moderată de Claudiu Komartin.

fără titlu

am intrat într-o dugheană

şi am cumpărat conserva de ton

care credeam

că ar fi putut să ne omoare

să fi înnebunit ca cei din expediţia Franklin

ameţiţi de plumb

aruncându-se în mare

hrană la peştii

pe care un thailandez cu degete lungi

îi sfâşie mărunt

deasupra unui cazan

cu uleiuri înfricoşătoare



în faţa cutiei suntem

şi în linişte o algă purpurie

ni se ţese în carne



mai ascuns decât o

undă magnetică sădind tumori în organe

va fi chinuitor sau nu va fi