pariu

despre care a scris, cu multă generozitate, Em. G-P, aici http://www.europalibera.org/content/blog/24522991.html

pariu

satisfacţia că eşti unul dintre cei care au corupt rata mortalităţii

în 92, 93, 94, 95 şi aşa mai departe

şi că acum

pentru că toate acestea nu fuseseră prevăzute

poţi să spui şi să faci

orice

mai puţin să dispari

mai puţin să-ţi găseşti loc

mai puţin să nu-ţi schimbi pulsul cu ritmul adicţiilor

mai puţin să poţi ieşi dintr-o dragoste care te încleştează

(într-o zi vei fi ca femeia aceea care de teamă

să nu-i iasă pe gură numele lui se ferea să tuşească)

mai puţin să fugi din această piele care te conţine

şi te obligă la autoconservare

am auzit despre doctori care îşi trimit mesaje

prin forma cusăturilor pe care le fac pe burta unui pacient

ca şi cum acesta ar fi o sacoşă cu organe

şi am văzut camioane pline cu schelete aduse în saci

sau coroniţe de dinţi culese din pământ acolo unde acidul

spălase cu totul corpurile rânduri şi rânduri

e atât de greu să dispară ceva înţelegi cimitirele

sunt cele mai stabile forme de societate

ziua în care se întâmplă să plec pentru totdeauna îi văd pe toţi legaţi

ca în jocul împărate împărate dă-ne un soldat─

unde nu înţelegi niciodată dacă unindu-se corpurile

ţin alt corp să nu cadă sau îl opresc să zboare

(şi chiar dacă înţelegi) se face zid din oameni

de trecut prin el cu autocarul chişinău bucureşti

de trecut prin el cu avionul bucureşti berlin

cu piele de oţel

cu aripi metalice

ca un mare pariu tăiat cu totul pe care în fiecare zi

mă pregătesc să-l pierd şi pe care în fiecare zi îl iau de la capăt

pun pariu că un om se poate spânzura cu propriul braţ

chiar dacă celălalt

ar începe să fluture cu disperare

apoi strâng mâna dreaptă cu mâna stângă

şi tai cu capul

A -E- I- O- U

Celor care simt că au obosit de engleză (sau, în fine, celor care pur și simplu au obosit) :

"This short film is based on an archival sound recording taken from the 1945 Linguaphone series 'English Pronunciation - A practical handbook for the foreign learner.' "

Poesis Internațional nr.8

online (și eu acolo, într-o postură -& exprimare- cam ciudată, scriind despre proză...).

 
Poesis International Nr. 8 Site

vă rugăm nu spargeţi geamurile

camera cu geam mare în care încape

ca-ntr-o ilustrată toată lumea de afară

am privit mult

cu palmele umflate de alergie sprijinindu-mă de masă

apoi m-am aşezat şi le-am privit de aproape—

aceste mâini există

şi aceşti oameni care aduc saci cu antihistaminice există

dar mai departe?

de o parte şi de alta viaţa e la fel de plată

nimeni nu-şi adânceşte mâinile în lucruri  

nimeni nu dă cu ele de pământ 

vă rugăm nu călcaţi iarba

vă rugăm nu spargeţi geamurile

vă rugăm gândiţi în imagini

dacă cealaltă parte a vieţii există

dar ea trebuie să existe

pentru că eu sunt întotdeauna

de cealaltă parte

dacă partea cealaltă există e fericirea molatică

a acestor oameni care-şi tot plimbă maşinile mici şi strălucitoare

când treci dimineaţa printre străduțe le vezi

ca nişte sfincşi lângă casele joase

fericire de bauhaus când toate obloanele vernil din împrejurime

sunt deschise şi nici măcar pereţii din sticlă

nu sunt acoperiţi

iar ei sunt înăuntru şi privesc tv

sau aleg o carte de pe raftul cu cărţi

îmbrăcate în piele roșie parfumată

apoi îşi lasă corpul să alunece în cearşafuri fine

unde vor visa ce visează de obicei

cei din ţări cu piburi înalte   

You've ruined my evening/ You've ruined my life

de ascultat/ citit, un poet deosebit al avangardismului englez, Tom Raworth, pe care l-am văzut de curând la Literaturhaus Berlin:

http://www.poetryarchive.org/poetryarchive/singlePoem.do?poemId=424

despre tot şi alte nimicuri

taraf

cât timp am mers pe kastanienalle spre locul cu falafel
pe partea cealaltă taraful de strânsură
s-a oprit la mai toate cafenelele
între noi erau maşini treceau tramvaie turişti
alergând cu îngheţată în mână
cu toate astea îi auzeam perfect
mi se părea că mă urmăresc
încercam să nu mă uit
de fiecare dată când întindeau păhăruţul ca să ia banii
era de parcă l-ar fi întins spre mine peste stradă
ameninţător

m-am simţit deodată ca la începutul anilor 90
la nunţile acelea unde se cânta la trompetă
şi eu eram mică şi dormeam pe umărul lui nanu
aveam o batistă albă legată de braţ
şi căciuliţă de lână
erau multe dulciuri prăjituri pline de zahăr umed
oamenii erau fericiţi cum nu se poate de fericiţi
vin şi sarmale şi porci şi plăcinte şi dansuri extatice
şi orchestre şi primele filmări color şi autobuze cu invitaţi
nimeni nu părea să se gândească la anii turbaţi
prin care trecuseră
îmbătrâneau sărbătorind 

apoi se uitau din când în când la filmele acelea

ale căror pelicule se înăcreau fără şanse de recuperare
se amuzau

pentru că unul se smulgea brusc
din dans cu toată puterea
şi cineva îl ţinea atât de strâns încât
îi rupea cămaşa

sau pentru că altul

dansând la masă cu toţi
cu paharele în mână
într-un accident absurd îşi varsă votca din pahar
drept pe chelie
picăturile i se scurg patetic pe faţă
apoi îşi şterge cu palma chelia
şi bea din palmă  
râzând