Poesis International

a ajuns la numărul 5. iată-l:

Poesis International 5

Omagiu lui Pessoa

un poem de Frederick Seidel

Am iubit odată.
Credeam că voi fi iubit.
Dar n-am fost iubit.
N-am fost iubit din singurul motiv care contează-
N-a fost să fie.
Mi-am descheiat mănuşile albe şi le-am dezvelit de pe mâini.
Am pus deoparte bastonul cu mâner de aur.
Am luat acest stilou...
Şi m-am gândit la cum mulţi alţii
Au mirosit trandafirul din vază
Şi au ridicat un stilou cu cerneală,
Şi au ridicat un munte...
Şi şi-au pus arma automată în gură,
Şi au zărit cum câinele lor de vânătoare tocmai ţintise.

the mainstream is always boring, someone said

o imagine de la Month of Performance Art in Berlin.
aici, "Autobiographiction", un workshop-performance de Nicolas y Galeazzi
şi Joel Verwimp. pe scurt: două arhive personale în permanentă rescriere şi care, contopite cu biografiile celor care au rescris (subsemnata, inclusiv) / vor rescrie, duc spre "autobiograficţiunea" unui necunoscut Z. toate astea, de dragul cercetării artistice. de dragul avangărzii, la ea acasă la Freies Museum Berlin.

muţenia pământului

acolo, departe
metaforă peste metaforă
ca o spumă
din care-mi ridic corpul

//

decât limba aceea stranie
pe care o vorbeam cu neruşinare
mai bine muţenia pământului care îmi
intrase în oase

//

aici, departe
îmbrăţişarea grea a unui bărbat orb
teama că ar putea muri strivit de gravitaţie
(îl rog să vorbească, să vorbească orice)
gura lui se deschide ca o prăpastie în
geografia caldă a capului

//

oasele mele pierzându-şi laptele

de curând

seminar cu Adam Zagajewsky.
care şi-a jucat rolul (de "poet naiv", avea să mărturisească) până aproape de final,
cumva renegând propriul eseu (A Defense of Ardor).

el e "altul când scrie despre poezie". el "nu ştie nimic despre".

numai că tot acest joc mi s-a părut perfect justificat (la cum sunau unele întrebări).
s-a ferit cameleonic de majoritatea, şi poate prin asta mi-a răspuns la mai toate pe care eu le aveam.

în ultimele 10 minute a început să spună. câteva definiţii memorabile. şi care sunt doar atât.
şi, la întrebarea mea:  "...da, atunci cred că se termină totul".

mai mult decât un poem (doar un link spre varianta engleză , pardon), nu ştiu ce să mai spun. (aproape că m-am dezvăţat să "tastez" pentru blog.)

seară ucraineană

din motive care îmi scapă (poate, doar, pasiunea pentru limba asta foarte frumoasă;
de văzut mai jos în ceea ce-mi place mai mult din muzica lor.
şi traducerea unui poem al Halynei Kruk, o poetă pe care am citit-o, recent)







multe lucruri dispar mai repede
de Halyna Kruk

multe lucruri dispar mai repede decât
reuşim noi să le observăm
multe nici măcar nu apar
în câmpul nostru de vedere
ca omuleţul acela care trebuie împuşcat
în tirul de duminică din parcul de cultură şi odihnă
acum vreo douăzeci de ani
până reuşesc să-l ochesc
el nu mai iese de mult la suprafaţă
cine a omorât omuleţul-muritor
cu glontele acela minuscul
din arma aceea cu ţeavă strâmbă
cine a reuşit să-l observe?
cine a reuşit să ia ţinta
în cele câteva duminici repezi de vară
din care aproape totul e deja în trecut?

poem de dragoste

dragostea mea de-ar fi să taci odată
sau să înceteze filmul în care te prefaci atât de viu
încât îmi vine să te scot mort în braţe

chel şi slab şi fără nume

cu uşurinţa studenţilor la medicină
când pescuiesc din căzile întunecoase

de-ar fi să se scurgă odată de pe corp
repertoriul de gesturi pe care îl învăţasem

capul întors teatral ultima dată

azi mi-aş scoate pielea de pe faţă azi
aş putea să mă întorc cu mâinile amputate

e ultima dată când spun lucrurile aşa
şi crede-mă asta înseamnă că mâine
voi spune lucrurile prima dată

mâine voi ieşi din mijlocul propriului glas
cu mierea şiroindu-mi pe piept pe braţe

şi coardele vocale vor fi cuţite şterse unul de altul
cu care voi sfârteca mulţimile pe stradă

rămâi cu bine dragostea mea în filmul tău
în hainele tale în pielea ta ai grijă să nu te sufoci
ca un prunc învelit în prea multe cearşafuri

o minge de mercur se închide tremurător şi patetic
deasupra unui corp rece şi drept

o lovesc scurt pentru totdeauna cu braţele

sus
rotindu-se în oglinda neagră
ultimele imagini:

un cap de copil muşcă un glob de păpădie;
gâtul lui subţire;
tulpina de lapte.