fetiţa cu acordeon. o văd-ascult (a doua oară în această lună) cântând, între două staţii, sous le ciel de paris. fiind aici, sous le ciel de bucharest, ba chiar sous les rues de bucharest.
e prima dată când îmi doresc distanţe mai mari între staţii.
de cateva zile ai intrat in subconstientul unei colege de-a ta.
RăspundețiȘtergerecand se apropie ora obisnuita de culcare, poarta o lupta crancena cu somnul, doar-doar o mai citi ceva in plus. de neinteles e: aura cum poate? de unde isi ia ea energia?
Draga colega,
RăspundețiȘtergerem-ai surprins!
dar... razboiul cu hypnos (care poate dura o viata)
nu are niciodata invingator. sunt batalii castigate, batalii pierdute, armistitii dureroase (nici chiar Eliade, cu perseverenta lui, nu reusise decat o victorie iluzorie)...
dar (sa) nu renuntam!
te salut.