dragostea mea de-ar fi să taci odată
sau să înceteze filmul în care te prefaci atât de viu
încât îmi vine să te scot mort în braţe
chel şi slab şi fără nume
cu uşurinţa studenţilor la medicină
când pescuiesc din căzile întunecoase
de-ar fi să se scurgă odată de pe corp
repertoriul de gesturi pe care îl învăţasem
capul întors teatral ultima dată
azi mi-aş scoate pielea de pe faţă azi
aş putea să mă întorc cu mâinile amputate
e ultima dată când spun lucrurile aşa
şi crede-mă asta înseamnă că mâine
voi spune lucrurile prima dată
mâine voi ieşi din mijlocul propriului glas
cu mierea şiroindu-mi pe piept pe braţe
şi coardele vocale vor fi cuţite şterse unul de altul
cu care voi sfârteca mulţimile pe stradă
rămâi cu bine dragostea mea în filmul tău
în hainele tale în pielea ta ai grijă să nu te sufoci
ca un prunc învelit în prea multe cearşafuri
o minge de mercur se închide tremurător şi patetic
deasupra unui corp rece şi drept
o lovesc scurt pentru totdeauna cu braţele
sus
rotindu-se în oglinda neagră
ultimele imagini:
un cap de copil muşcă un glob de păpădie;
gâtul lui subţire;
tulpina de lapte.
frumos. am citit cu plăcere.
RăspundețiȘtergerediana
cam prea visceral pentru gusturile mele, dar au fost și lucruri care mi-au plăcut (strofa despre coardele vocale e foarte mișto).
RăspundețiȘtergeresper că nu este totuși ultimul poem :)
@ Diana: multam, daca asta poate produce placere... )
RăspundețiȘtergere@Andrei: merci. no, de gustibus ... ,
dar ai dreptate, e f visceral si ptru mine. despre titlu: ceteste si paranteza :)
@subiectivism- merci, dar
@anonimi: imi pare rau, voi publica doar comentarii semnate si, eventual, descifrabile. atat :)
"e ultima dată când spun lucrurile aşa
RăspundețiȘtergereşi crede-mă asta înseamnă că mâine
voi spune lucrurile prima dată"
Curat si puternic.
adevarul e ca versurile astea doua chiar ma ingrijorau (riscul sa para confesiv-emfatic), dar daca place nu pot decat sa ma bucur. multam pentru lectura!
RăspundețiȘtergere