taraf

cât timp am mers pe kastanienalle spre locul cu falafel
pe partea cealaltă taraful de strânsură
s-a oprit la mai toate cafenelele
între noi erau maşini treceau tramvaie turişti
alergând cu îngheţată în mână
cu toate astea îi auzeam perfect
mi se părea că mă urmăresc
încercam să nu mă uit
de fiecare dată când întindeau păhăruţul ca să ia banii
era de parcă l-ar fi întins spre mine peste stradă
ameninţător

m-am simţit deodată ca la începutul anilor 90
la nunţile acelea unde se cânta la trompetă
şi eu eram mică şi dormeam pe umărul lui nanu
aveam o batistă albă legată de braţ
şi căciuliţă de lână
erau multe dulciuri prăjituri pline de zahăr umed
oamenii erau fericiţi cum nu se poate de fericiţi
vin şi sarmale şi porci şi plăcinte şi dansuri extatice
şi orchestre şi primele filmări color şi autobuze cu invitaţi
nimeni nu părea să se gândească la anii turbaţi
prin care trecuseră
îmbătrâneau sărbătorind 

apoi se uitau din când în când la filmele acelea

ale căror pelicule se înăcreau fără şanse de recuperare
se amuzau

pentru că unul se smulgea brusc
din dans cu toată puterea
şi cineva îl ţinea atât de strâns încât
îi rupea cămaşa

sau pentru că altul

dansând la masă cu toţi
cu paharele în mână
într-un accident absurd îşi varsă votca din pahar
drept pe chelie
picăturile i se scurg patetic pe faţă
apoi îşi şterge cu palma chelia
şi bea din palmă  
râzând