vă rugăm nu spargeţi geamurile

camera cu geam mare în care încape

ca-ntr-o ilustrată toată lumea de afară

am privit mult

cu palmele umflate de alergie sprijinindu-mă de masă

apoi m-am aşezat şi le-am privit de aproape—

aceste mâini există

şi aceşti oameni care aduc saci cu antihistaminice există

dar mai departe?

de o parte şi de alta viaţa e la fel de plată

nimeni nu-şi adânceşte mâinile în lucruri  

nimeni nu dă cu ele de pământ 

vă rugăm nu călcaţi iarba

vă rugăm nu spargeţi geamurile

vă rugăm gândiţi în imagini

dacă cealaltă parte a vieţii există

dar ea trebuie să existe

pentru că eu sunt întotdeauna

de cealaltă parte

dacă partea cealaltă există e fericirea molatică

a acestor oameni care-şi tot plimbă maşinile mici şi strălucitoare

când treci dimineaţa printre străduțe le vezi

ca nişte sfincşi lângă casele joase

fericire de bauhaus când toate obloanele vernil din împrejurime

sunt deschise şi nici măcar pereţii din sticlă

nu sunt acoperiţi

iar ei sunt înăuntru şi privesc tv

sau aleg o carte de pe raftul cu cărţi

îmbrăcate în piele roșie parfumată

apoi îşi lasă corpul să alunece în cearşafuri fine

unde vor visa ce visează de obicei

cei din ţări cu piburi înalte