pariu
satisfacţia că
eşti unul dintre cei care au corupt rata mortalităţii
în 92, 93, 94, 95
şi aşa mai departe
şi că acum
pentru că toate
acestea nu fuseseră prevăzute
poţi să spui şi
să faci
orice
mai puţin să
dispari
mai puţin să-ţi
găseşti loc
mai puţin să
nu-ţi schimbi pulsul cu ritmul adicţiilor
mai puţin să poţi
ieşi dintr-o dragoste care te încleştează
(într-o zi vei fi
ca femeia aceea care de teamă
să nu-i iasă pe
gură numele lui se ferea să tuşească)
mai puţin să fugi
din această piele care te conţine
şi te obligă la
autoconservare
am auzit despre
doctori care îşi trimit mesaje
prin forma
cusăturilor pe care le fac pe burta unui pacient
ca şi cum acesta
ar fi o sacoşă cu organe
şi am văzut
camioane pline cu schelete aduse în saci
sau coroniţe de
dinţi culese din pământ acolo unde acidul
spălase cu totul
corpurile rânduri şi rânduri
e atât de greu să
dispară ceva înţelegi cimitirele
sunt cele mai
stabile forme de societate
ziua în care se
întâmplă să plec pentru totdeauna îi văd pe toţi legaţi
ca în jocul împărate
împărate dă-ne un soldat─
unde nu
înţelegi niciodată dacă unindu-se corpurile
ţin alt corp să
nu cadă sau îl opresc să zboare
(şi chiar dacă
înţelegi) se face zid din
oameni
de trecut prin el
cu autocarul chişinău bucureşti
de trecut prin el
cu avionul bucureşti berlin
cu piele de oţel
cu aripi metalice
ca un mare pariu
tăiat cu totul pe care în fiecare zi
mă pregătesc să-l
pierd şi pe care în fiecare zi îl iau de la capăt
pun pariu că
un om se poate spânzura cu propriul braţ
chiar dacă
celălalt
ar începe să
fluture cu disperare
apoi strâng mâna
dreaptă cu mâna stângă
şi tai cu capul
bunbun. asta e poemul pe care l-ai citit primul la maraton, nu?
RăspundețiȘtergereei, multam. dada, de aici incepe maratonul :))
RăspundețiȘtergere