furtuna asta pentru un mai căruia nu îi mai găsesc niciun calificativ/ definiţie (ar fi, în tot cazul, un oximoron).
iată, sunt un gulliver aşezat pe asfalt cu mii de zaruri - aruncate- în jur.
lucrurile par, ca niciodată, pregătite, programate, dar -mai ales- ca întotdeauna, bifurcate.
monopoly: vor trece trei luni şi te vei deplasa în punctul A (luând în stăpânire- monopolizând- viaţa (proprie), odată şi odată, care, sigur, acolo te aşteaptă), iar dacă nu, încă trei şi vei ajunge în punctul B (unde, de altfel, ai vrut dintotdeauna să ajungi, dar dacă vei fi reuşit să aterizezi deja în punctul A, opţiunea cade) ş.a.m.d., ş.a.m.d.
şi întrebări, miriade-miriade, ca o bacterie acoperind totul (şi n-ar trebui să fie aşa, căci oare nu lucrurile însele, micile farse în care ţi-ai văzut înscris numele, chiar în ultimele zile, te conving că, în fond, nu mai e nimic de aşteptat?).
în toată ecuaţia asta necunoscutele sunt oamenii; în definitiv, tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu