Ironie a sorţii: să ilustrezi cu picturile lui Hitler versurile lui Stalin. Aşadar -parafrazând un vers celebru-, da, a fost poet şi Stalin. Publicate în adolescenţă, în ultimul deceniu al secolului XIX, cele câteva poeme i-au adus, zice-se, (o oarecare) notorietate imediată poetului "Soso" Djugaşvili.
Spun toate astea pentru că m-am gândit să marcăm atipic sângerosul jubileu de azi (70 de ani de la ocuparea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa de către armatele... poetului), adică aducând aici una din puţinele -cred- mostre de traducere în română (via rusă) a versurilor lui. Şi asta pentru că: 1. vreau să evit un discurs al urii spre care aş fi predispusă (nu că n-aş fi şi îndreptăţită); 2. cred că probe de acest fel ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine geneza personalităţilor deviante care populează istoria ultimului secol (şi nu doar).
Menţiuni: Identitatea celor care au tradus în rusă nu e cunoscută. Pentru versiunea românească responsabilă e subsemnata.
* * *
Din casă în casă a mers,
În uşi străine bătând,
C-un pandúri vechi de stejar
Versul său simplu cântând.
Iar în cântul, în cântul său -
Ca lustrul solar curat
Un adevăr măreţ răsuna,
Un vis înălţat.
Şi inimi ce fuseseră piatră
Să bată iar le-a făcut,
Conştiinţa multor trezind
Din întunericul mut.
În locul măririi şi gloriei însă
Ca unui paria învins
Oamenii pământului său
Cupa cu venin i-au întins.
I-au spus: „Bea, blestematule,
Până la fund să bei...
De cântarea ta nu-i nevoie,
Netrebnic, adevărul ei!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu