septembrie: breviar

* primele zile frumoase de toamnă la chişinău. abia acum cred că m-am regăsit (în el), după ce, de fiecare dată când mă întorceam -pentru puţin timp-, încercam să mă conving că e mai luminos, poate puţin mai fericit, în timp ce realităţile (venind pe contrasens) dărâmau virulent totul. după câteva săptămâni, am înţeles că oraşul acesta mai pulsează, (fie şi la scară mică) trăieşte, deşi fosilizat într-o crustă de câteva zeci de ani.

* zilele trecute am jucat petanque pentru prima dată. straniu, cumva eliberator. 6 globuri din oţel şi o bilă din lemn pot transplanta o mică franţă la câţiva km de chişinău. am fost în echipa globurilor-de-oglindă (ca cel al lui Escher, vorba vine) şi, la un moment dat, chiar mi-a reuşit o lovitură perfectă (în care globul mare ajunge exact în dreptul cochonet-ului).

* citesc în rusă, în ultima vreme. nu ştiu alţii ce cred, dar eu mă conving, pe zi ce trece, de fragilitatea/ neputinţa multor traduceri (din limbile mai... îndepărtate). uneori cărţile ies pur şi simplu şifonate, pline de atele în spatele cărora nu mai vezi decât imagini, nu limbaj etc.