manualul convalescentului

după ce moartea se mai retrage o dată şi cu un clic
peste întrerupătorul de chemat infirmiera stinge
dâra de neon din jurul corpului care pentru câteva zile
ţi-a dat o lumină aparte şi chiar cuvintele în noaptea
de dinainte păreau mai proaspete
înţelegi că singura boală pe care ai avut-o vreodată
e amânarea
faldurile ei peste carnea care e atât de simplă şi dreaptă şi
nici nu s-ar mai fi trezit dacă a doua zi
n-ar fi trebuit să trimiţi cele scrise în noapte


numai o clipă roba de spital
pare atât de diferită de hainele celor care
dorm de câteva zile îmbrăcaţi veghindu-te pentru că pe aceia
de la o mânecă la alta hainele îi ocolesc invers pe la spate—
până la urmă toate îţi zici în timp ce îţi pune peste rană
bandajul ca pe un mic scut toate înconjoară trupul toate îl apără


ridicol să mai lupţi împotriva lui acum pentru că
lucrurile sunt la locul lor şi în curând vei coborî
printre oamenii perfect asamblaţi şi simetrici
dar nici să-l mai porţi cu tot dinadinsul înainte
ai fi preferat să rămâi acolo cu pânzele azurii în chip de mormânt şi
tăietura ovală prin care aduseseră rana în lumină printre oamenii
aplecându-se deasupra ochiului ca deasupra unui diamant apoi
încercându-l cu zăngănitul metalic al cleştilor şi bisturiurilor


pentru câteva săptămâni fericite trupul e numai
o pernă de apărat rana sânge sclipitor şi negru
sub pielea albă şi se va scurge din nou în valuri dar
până atunci să te mişti oarbă prin odaie fără gravitaţie


(august/ decembrie 2010)