numai cât trece lumină
de pe o faţă a diamantului pe alta
gesturile lor contagioase
sunt în gesturile tale
noi suntem ecoul unul altuia
cântau nişte ruşi
în picioare pe scrâncioburi înalte
ca şi cum s-ar fi pregătit să-şi facă
vânt pentru un cerc complet în aer
aşa cum tu n-ai putut niciodată
în clipa în care ai fi atârnat
ca un pendul
fără trup
ai fi înţeles totul
te-ai fi lăsat să cazi
izbind de pământ
acest cap o cameră de fotografiat
bolnavă
într-o zi vor veni
fluturând mâinile lor moarte
îşi vor cere înapoi gesturile
vinovată sunt vinovată vei spune
şi râzând
te vei arunca în mulţime
ca un bumerang
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu