pur şi simplu Cohen

duty free

duty free / no duty[1]
faţă de nimeni

mă ţin de paşaport cu oareşice nepăsare  
aici suntem toţi cei care nu avem arme
cei care nu ducem droguri în papuci

cei care purtăm mai puţin de 100 ml de lichid în geantă
cei care ne-am împachetat cu succes cele 20 kg de lucruri
indispensabile
curând vom fi un punct verde pe un panou
dumnezeu se va uita de foarte aproape
ca un microbiolog la monade

ultima dată când am zburat ne-au spus că întârzie
ezitau noi ne buluceam la coadă
apoi au venit şi ne-au zis că avionul
trimis de urgenţă de la munchen era plin de gheaţă
şi ne-au chemat afară
şi ne-am căţărat cu toţii să suflăm deasupra
şi a început să se topească
când ne-au dat voie să intrăm am înjurat fiecare în limba lui
care pentru fiecare altul nu era decât o horcăială

zborul ne-a anesteziat
curând mi-am proptit capul în geam
să urmăresc cum norii de la vest la est alternează
din valuri mici în valuri mari ascuţite să văd
şi de data asta cum arată turbulenţa de deasupra ungariei 
ungurul din dreapta s-a întristat
capul meu acoperise într-adevăr geamul

şi îl vedeam cum îşi întinde cu toată puterea gâtul

de fiecare dată când eu lăsam puţin capul pe fotoliu
să se odihnească

apoi am lăsat capul în pământ
aterizasem

urmau zilele mute în care lucrurile se traduc încet

în lucrurile de acasă
contururile se suprapun inexact

aici şi acolo
aici şi acolo

my diplopia makes sense, doctor[2]
ceva îmi spunea că într-o zi asta
o să-mi salveze creierul de la supraîncărcare

---

[1] (engl.) nicio obligaţie

[2] (engl.) vederea mea dublă are sens, doctore

ce a văzut Berlinul, pe 11.11.11

doar o parte din ce am văzut, în una din serile mini-festivalului "translating hip-hop" de la haus der kulturen den welt. partea pe care cineva a filmat-o e cu beatboxerul german mando.



partea pe care nu a filmat-o nimeni e cu (sound)poetul zimbabwian Chirikure Chirikure, dar iată un poem (e la fel de overtly political în mai toate).




mai greu de descris / imaginat e cum improvizează cei doi, împreună (deşi, era de presupus, vocabularul primului s-a dovedit neputincios în faţa cuvintelor, la un moment dat).

apoca-lipse

mi-am tot spus că voi scrie despre recenta şi scurta mea aventură în lumea artei contemporane, care m-a însufleţit şi mi-a confirmat ceva din intuiţiile mele în ce priveşte poezia- cum ar trebui să arate o poezie (o artă, dacă ţii la lumea nouă -dar cât de nouă?- , unde mijloacele de expresie se amestecă până la disoluţie), o poezie care n-ar renunţa nici la ceea ce e, în est, o anumită digestie a lumii şi a vieţii şi a dramelor, dar are în vedere şi ceea ce e mai nou şi mai bun în felul de a face artă acum, în vest. altă întrebare - ce să faci cu intuiţiile.
dar voi scrie despre asta, şi despre instalaţiile şi performance-urile pe care le-am pus la cale. şi poate despre cei care ştiu mai mult despre ce să faci cu intuiţiile.

acum însă singurul lucru despre care mă simt cumva forţată să scriu e sentimentul acesta de apocalipsă pe care-l am, hic et nunc. şi nu doar pentru că azi întreg sistemul de monitorizare a trenurilor urbane în berlin a cedat cu totul. de neconceput că o asemenea caracatiţă, tehnic vorbind, poate depinde de o ... "cutiuţă de monitorizare" (?) care a fost afectată. şi nu se ştie când va fi repus în funcţiune. se ştie doar că vom ajunge mult mai greu la aeroport, zilele astea.

dar nu e numai hic et nunc. mâine sunt alegeri, acasă. iar? da, da, iar. nu mai e nici măcar amuzant. nici trist, nici absurd. îmi lipsesc calificative. "alegeri" au fost şi în trasnistria, săptămâna trecută. unde lucrurile sunt acum şi mai în ceaţă decât de obicei. "alegeri" şi în rusia (ce axă perfectă, de la est spre vest, spre prut: rusia-trasnistria-moldova). apoi, occupy moscow. la ceva timp după occupy wall street. nicio legătură cauzală între.

acum, nicio iluzie că aş putea, cu propriile-mi forţe, să schimb ceva. pe post de încheiere, o lucrare a lui Francis Alÿs, politică într-un fel foarte cuminte, dar foarte puternic.

http://www.francisalys.com/public/hielo.html