mi-am tot spus că voi scrie despre recenta şi scurta mea aventură în lumea artei contemporane, care m-a însufleţit şi mi-a confirmat ceva din intuiţiile mele în ce priveşte poezia- cum ar trebui să arate o poezie (o artă, dacă ţii la lumea nouă -dar cât de nouă?- , unde mijloacele de expresie se amestecă până la disoluţie), o poezie care n-ar renunţa nici la ceea ce e, în est, o anumită digestie a lumii şi a vieţii şi a dramelor, dar are în vedere şi ceea ce e mai nou şi mai bun în felul de a face artă acum, în vest. altă întrebare - ce să faci cu intuiţiile.
dar voi scrie despre asta, şi despre instalaţiile şi performance-urile pe care le-am pus la cale. şi poate despre cei care ştiu mai mult despre ce să faci cu intuiţiile.
acum însă singurul lucru despre care mă simt cumva forţată să scriu e sentimentul acesta de apocalipsă pe care-l am, hic et nunc. şi nu doar pentru că azi întreg sistemul de monitorizare a trenurilor urbane în berlin a cedat cu totul. de neconceput că o asemenea caracatiţă, tehnic vorbind, poate depinde de o ... "cutiuţă de monitorizare" (?) care a fost afectată. şi nu se ştie când va fi repus în funcţiune. se ştie doar că vom ajunge mult mai greu la aeroport, zilele astea.
dar nu e numai hic et nunc. mâine sunt alegeri, acasă. iar? da, da, iar. nu mai e nici măcar amuzant. nici trist, nici absurd. îmi lipsesc calificative. "alegeri" au fost şi în trasnistria, săptămâna trecută. unde lucrurile sunt acum şi mai în ceaţă decât de obicei. "alegeri" şi în rusia (ce axă perfectă, de la est spre vest, spre prut: rusia-trasnistria-moldova). apoi, occupy moscow. la ceva timp după occupy wall street. nicio legătură cauzală între.
acum, nicio iluzie că aş putea, cu propriile-mi forţe, să schimb ceva. pe post de încheiere, o lucrare a lui Francis Alÿs, politică într-un fel foarte cuminte, dar foarte puternic.
http://www.francisalys.com/public/hielo.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu