aura maru: august 2012

sâmbătă, 25 august 2012

excursionistul perfect

pentru excursionistul perfect

valizele se fac și desfac

asemeni cuburilor din carton
într-o figură plată
care la nevoie poate deveni o plută
pentru câteva luni pe Hudson

excursionistul perfect are câteva clișee

foarte importante
”bineînțeles că o să ajung într-o zi înapoi acasă
dacă merg spre vest”
”nu pot sta mai mult de doi ani în același oraș”
”în 20 de kg poate să încapă o viață”

știi cum e de la o vreme?
creierul ți se duce ca o minge de bowling
spre locuri tot mai îndepărtate
nervii ți se ramifică în forma rețelelor de metrou
iar în timp ce mergi pe culoarul avionului
simți cum distanța ți se derulează
sub picioare
ca o cardiogramă
și uneori zigzagul ăsta poate trece atlanticul

la început te bucuri ca un copil –

într-o noapte am mers în liberă-trecere
peste podul dintre germania și polonia de zeci de ori
era o noapte rece de noiembrie
ningea
iar eu treceam din görlitz în zgorzelec și înapoi
fără încetare

dar cu fiecare drum inima îți palpită tot mai puțin

reacțiile se opresc între creier și piele
ești calm și mecanic
într-o constelație de aeroporturi
ca-ntr-un labirint pentru șoareci
cu fermoarele de fum pe care Dumnezeu le întinde pe cer
adorabile
cu iubirea tâmpă față de toți acei necunoscuți cu valize
și timpul mort și fără măsură
molotov
gata să-ți explodeze capilarele din obraji și timpanele

aici nimeni nu cunoaște pe nimeni

culoarele sunt transparente
pumnii sunt desfăcuți
stai întins pe un scaun metalic

și deodată
o vezi
alunecă încet pe tunelul din dreapta

tot ce mai poți să faci e să-i bați cu mâinile în geam

tare de tot
ca unui prieten care nu se întoarce

iar când se întâmplă despărțirea asta tot ce ai crezut devine

neimportant
și pentru o vreme în loc nu e decât vuietul motoarelor
apoi mișcarea schematică a brațelor însoțitoarelor de bord
care au totul
totul pregătit în caz dacă și în caz când
dar tu știi dansul

marți, 7 august 2012

Că tot vorbirăm de Pollock,

am găsit acest poem de Inger Christensen, marea poetă daneză, pe care l-am tradus acum ceva timp.

poli albaștri

În seara asta, departe începe să meargă

tot mai departe, iar visul

ce știm despre vis

salturi metalice Jackson Pollock

torente argintii Jackson Pollock

privesc de-a lungul marea

văd în depărtare mersul tău și tu

treci Pacificul, distant și albastru

falus și ritmul lui Moloch în zare

înspre alteritate

înspre alteritate?

suntem oare în lume după sau înainte

suntem sau nu forță magnetică

pare că mie îmi spui:

geneză femeie vis care începe

în seara asta să meargă tot mai departe

în seara asta s-ajungă tot mai departe

salturi metalice Jackson Pollock

torente argintii Jackson Pollock

mai departe de-a lungul albastrului marea

Poetry

vineri, 3 august 2012

"Jack the Dripper". Do it yourself kit.

Pentru pretext:
Îmi plac mult și picturile de pe la început, când era expresionist și abstract în sensul mai vechi, adică până la nebunia cu ”all-over”-urile.

După mine (dar o zice și el), în tehnica lui (și în tot ce derivă din action painting) nu e nimic ”haotic” și arbitrar.

Dimpotrivă.
Și ca să ajung la subiect: pe http://jacksonpollock.org/ , pentru cei care vor să încerce pe pielea lor, un exercițiu de control & auto-control, în stilul copilului teribil al expresionismului abstract.

Moby Dick (blue), 1943

aura maru