zilele mele sunt anume echilibristică
pentru că există, tremurător şi flasc, camembert-ul ceasurilor (lui dali), care scapă voinţei
şi pentru că oamenii au nevoie de mine la suprafaţă, nicidecum legată (de) „Tristeţea, ca o piatră.../(de gât,/ în străfundul meu)*, aşa cum nota barthes într-o zi de martie, acum 32 de ani
_________________________________
* Roland Barthes, Jurnal de doliu, Chişinău: Cartier, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu