fundal muzical: aici
sau... nişte 70s
am trecut prin cişmigiu, doar ca să mă conving că locurile de lectură (special amenajate) promise cu câteva zile în urmă nu există.
unde (îmi imaginasem) balansoarele, unde clopotele de sticlă în liniştea cărora să te cufunzi, cu pupilele lărgite de lumină, unde?
în schimb, senzaţia asta de imponderabilitate, de ceva timp.
carnea e tristă. un ambasador dezaxat, neputincios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu