despre plecări

despre plecări ştiam din
felul straniu în care limba celor înstrăinaţi
se impregnează cu sunetele locului
un om venit din china avea
plămânii ca o orgă
cu mii de accente
pe urmă gura mică a taniei
un trandafir deschis în a-ul cehesc
şi intonaţia gelatinoasă a
celor întorşi din italia

niciodată ca azi
senzaţia fizică a plecării
ruinarea micii biblioteci
de la distanţă cărţile aruncate
în lăzi pe care le împing apoi spre uşă
de la distanţă un rubik aruncat în prăpastie
şi brusc
o mână prinzându-l
apoi degete care lunecă
pe micile pătrate scrâşnind
în jurul axului
ca şi cum ar sugruma o pasăre
şi i-ar mutila corpul îndelung

în liniştea de acolo prăzile năpârlesc
şi se transformă în nemiloase
animale de pradă
liniştea de aici
e stearpă oricât am striga
eu şi tu
lipsa mea se va topi în ea pur şi simplu
iar cu timpul
nimic n-o va deosebi de moarte