O primă doză de aer germanic— Viena, superbă. Imperială şi muzicală. Chit că m-a făcut să înţeleg, aşa ticsită cu turişti şi imigranţi cum e, că nu există oraşe „internaţionale” (un mit frumos despre oraşele „multinaţionale”). Nici faptul că vorbeşti n limbi nu te ajută faţă în faţă cu germana sau, mai bine zis, cu reticenţa vienezilor în faţa nevorbitorilor de. Excepţiile (doamnele de la cofetăria „Aida” vizavi de operă, liftierii de la Donauturm – cea mai înaltă construcţie din Austria ş.a.), se ştie, confirmă regula.
Ce dovadă mai bună că Viena e prin excelenţă muzicală decât faptul că am revenit de minim 5 ori în fiecare zi în faţa Staatoper-ei, ca într-un grad zero. După ea, adevărate perle pe (circular, se înţelege) Ringstrasse: Hofburg-ul şi MuseumQuartier (unde bifăm, intenţionat, doar grandiosul Muzeu de Istorie a Artei, lăsând restul pentru „data viitoare”, o călătorie care va fi aproape în totalitate dedicată muzeelor), Parlamentul (o construcţie trasă la indigo după templele greceşti, cu Atena –monumentală- în faţă), Burgtheater, Universitatea. Statuia Mariei Terezia "străjuind" muzeele. Ceva mai încolo, Goethe, faţă în faţă cu Schiller. Jugendstil la el acasă şi mostra perfectă- Secession. Grădinile acoperind jumătate din suprafaţa oraşului. Ciclişti şi skateri distrându-se lângă palat. Jogging în grădinile Schonbrunn-ului.
Dar toate astea sunt aproape neglijabile pe lângă ceea ce am trăit la Stephansdom [...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu